5 mai 2010

Two

0 comentarii
Si cum povesteam, cand s-a intamplat eram complet nepregatit. Nu stiam de ce ma cheama afara, de ce vor sa patrund in camera lor cu miros intepator si lumina. Da, lumina. Am aflat cuvantul asta tarziu, mult dupa ce reusisem sa-mi definesc cumva starea de mirare si de incordare nenaturala a ochilor intr-un nou univers, uscat, larg si colorat. Si atunci lumina a fost primul lucru pe care l-am vazut. De fapt nu sunt sigur daca "vazut" e cea mai buna descriere a faptului, lumina pur si simplu exista, e in toate obiectele, colturile si persoanele. E mai degraba un adjectiv decat un substantiv, iar adjectivele nu se vad, se simt cumva, se percep mai degraba mental decat prin simturile anatomiei noastre. Am simtit lumina si niste atingeri umede, insotite de zgomote infundate si cumva cadentate. Adica degete si voci. Era ciudat, ma simteam desigilat, desprins violent de universul meu tacut si umed, intunecat si perfect previzbil. Daca e ceva imprevizibil pe lumea asta cu siguranta sunt oamenii.
Read more