Monday. Morning. Blues.

Luni. Dimineata. Urla alarma. Deschid un ochi. Nu vad nimic. Il inchid. Alarma ma trezeste iar. Deschid un ochi. Apoi al doilea. Destul ca sa vad ca e tarziu. Mi se umple gura de cuvinte. Urate. Ridic o mana. Sar din pat agila ca un melc beat. Papucii sunt pe partea cealalta. Evident.
M-am imbracat. Cumva. Ma incalt. Dau sa ies. Ma impiedic. De sireturile prost legate. Intre ele. Ies. Am reusit. Ajung la trecere. Astept sa treaca toate masinile. Ca la trecere. Au trecut. A trecut si tramvaiul cu ele. Trec si 15 minute pana la urmatorul.
Ma dau jos. Ma izbeste un claxon in timpanul drept. Sunt iar plina de cuvinte. Merg. Stau. Astept la trecere, din nou. Trec. Trec si eu dupa ei. Cobor la metrou. Cititorul de carduri doarme. Execut un salt peste bariera. Saltul a fost ok, bariera a fost prea mare. Repetam. Repetam si castigam.
Vine metroul. Astept. Sa treaca. Trec. Intru si eu. Dupa ce s-a bagat in fata mea jumatate din cei aflati pe peron. Spatiu. Nu exista. Ajung la destinatie. La iesirea din tren sunt energizata. De cei din spate, care ma imping cu disperare.
Ajung la birou. Tarziu. Iar. Trec. Pe la aparatul de cafea. Ma asez. O sa treaca. Si ziua de luni.

Read more

Uriasul care nu putea fi marunt

Cunosc oameni. Stiu, e o coincidenta extraordinara, multa lume stie oameni. Pacat ca nu merge la fel de usor si reversul, putini oameni stiu lumea.
Acesti oameni pe care-i cunosc, fac parte, de cand ii stiu, din povesti. Intra sau ies din diverse povesti in care detin roluri mai mici, mai mari, mai uriase sau mai marunte.
E lucru stiut ca nu exista povesti fara personaje.Si-atunci, manati de logica lucrurilor, acesti oameni, ca multi altii pe care nu-i cunosc si poate-i cunoasteti voi, joaca de-a lungul vietii unul din cele 2 roluri

A fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Dar uriasul, cu mainile lui de urias
Menite sa inalte un intreg oras
Nu putea construi visul femeii
Adica, o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna
Iar intr-o zi cand soarele-a apus
Ea ochilor albastri le-a spus
"Ramaneti cu bine!"
Caci a venit unul cu avere si stare
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica
La o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
De atunci uriasul e singur pe lume
Singur de tot
Dar si-a dat seama
Ca dragostea lui de urias
Menita sa inalte un intreg oras,
Nu ar fi putut incapea
Intr-o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra,
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina


Deci a fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Femeia....visa.

Nazim Hikmet, Uriasul cu ochi albastri

Read more