Si fulgii se zbenguiau usor, se pierdeau printre ultimele frunze indecise ale copacilor de pe strada, dansau curiosi printre coloane subtiri de fum si zambeau in lumina felinarelor palide. Timid se asezau unii langa altii, pe iarba inghetata, pe trotuare impersonale, pe parbrize, pe maturi uitate in curti, pe antene de satelit, pe manere de usi, pe bancile din parc. Nu erau deloc pretentiosi, orice coltisor, oricat de ingust sau incomod, era un spatiu pe care se asezau bucurosi. Si impreuna asteptau sosirea celorlalti fulgi. O intreaga lume de fapturi plapande reci cobora fara graba spre o lume de fapturi plapande singuratice. Si impreuna asistau la momentul creatiei. Unul langa altul, multi langa si mai multi, fulgii creau congregatia imaculata a zapezii.
In cateva ore orasul primise o masca alba, fragila care-i indulcea toate greselile. Pe dupa perdele rusinoase debutase agitatia somnoroasa a unei noi dimineti. Pe stradutele dintre blocuri se plimbau arome placute de cafea calda si paine abia scoasa din prajitor. Si pe masura ce toate aceste gesturi cresteau in volum, perdelele se retrageau si geamurile incepeau sa se umple cu fete incantate de copii si parinti. Un zumzet usor prinsese deja viata cand fapturile plapande se hotarara sa iasa din apartamente. Unul langa altul se opreau in fata caselor si radeau, cu ochii sau cu buzele, la congregatia alba ce-i inconjura. Haine impermeabile in toate culorile sopteau la fiecare miscare entuziasta de brate. Zeci de caciulite mici, mari, colorate sau sobre, crosetate sau perfect drepte, cu snururi, fundite, reni sau buline se miscau in zbenguiala fulgilor de zapada.
Cam pe atunci veni si randul lui Ander. Dupa ce asteptase ore intregi pentru lansare, momentul zborului era, finalmente, acum. Fusese inregistrat in evidenta congregatiei, primise un nume, o forma si un loc, asistase la instructaj si apoi statuse in expectativa, pana cand Vantul, Temperatura si Norul se pusesera de acord.
Intr-un fosnet micut, grupul sau de fulgi se misca pana la marginea cerului. Si de acolo Ander descoperi minunata lume larga. Era inca pierdut intr-o fascinatie naiva cand Vantul il impinse in marea sa calatorie.
Prima sa senzatie a fost ca tot orizontul cuprins in ochii sai vine peste el, ca o esarfa luata de vant. Culorile si nuantele infinite ale totului de dedesubt ii suflau in fata si aproape il sufocau cu viteza lor. Incepu sa distinga linii si forme, contururi de nori, continente, pete de albastru profund mari cat continentele. Si pe masura ce plutirea sa il ducea tot mai aproape, Ander incepu sa se imbujoreze. Obrajii nu-i mai erau atat de reci, albastrul crud din care plecase se inmuia treptat si ii trebui multa imaginatie ca sa perceapa noul care venea catre el. Era deja adolescent cand trecu prin primii nori. Dupa o spaima nebuneasca Ander se roti vesel in aer atunci cand acestia se deschisera sub el. Din cand in cand se uita in jurul sau si vedea zborul la fel de dezordonat al celorlalti fulgi din grupul sau. Si gasea in asta motive de bucurie si de incredere. La maturitate Ander intrezarea deja licurici agatati in stalpi, de-a lungul unor poteci gri, ordonate, simtea vibratiile puternice produse de pasari metalice, uriase si se ferea de penele altora, mai mici. O avalansa de impresii, intrebari, imagini si senzatii umbla in mintea dezghetata a lui Ander si toate isi puneau amprenta asupra lui, ii schimbau forma si directia.
Incepu sa se simta obosit. I se parea ca pluteste de o viata catre zapada de jos iar josul devenea o destinatie dincolo de puterile lui. Si atunci, intr-o sclipire de soare, Ander se intoarse si hotari sa priveasca spre susul de unde venise.
Cand Ander ajunse deasupra scolii , plutind cu fata catre nori, era deja un fulg imbatranit. Sub el se jucau hainutele impermeabile si caciulitele multicolore iesite din apartamente, intr-un iures inocent dedicat sosirii sale. Fapturile singuratice isi deschisesera ochii si palmele catre fapturile reci. Si intr-una din aceste palme ateriza plapandul Ander. Cu fata inca spre nori, Ander vazu in cateva clipe bucuria fetitei care-l primise la ea in palma. Si gandi, inainte de a-si termina incredibila viata de o zi, ca acesta e sentimentul pentru care a fost creat.
