30 august 2010

Jacques si punga de vise

Jacques era mandru nevoie mare. Se simtea ca scos din cutie, stralucitor si fara pata. Tocmai iesise pe poarta fabricii si inspira prin toti porii fericirea de a fi liber. Spatiul descoperit dincolo de ziduri, soarele, adierea imprevizibila a vantului de primavara, zgomotele lumii din afara fabricii, toate il inveseleau si il faceau sa simta foarte norocos.
Dupa atata timp petrecut in spatiile stramte ale fabricii, in lumina plastica a neoanelor, clipele astea i se pareau fara pereche.

Jacques se simtea in sinea lui fara masura, complet liber de orice oranduiala si conformitate la care fusese supus pana acum. Simtea ca poate evada din limitele impuse de ceilalti si poate fi nici mai mult si cu siguranta nici mai putin decat sine. Jacques.

Cand fusese ales, sub privirele incruntate ale colegilor si colegelor de raion, nu-si putuse imagina macar jumatate din senzatiile de acum. I se spusese ca va vedea orasul, marile magazine de pe strazile elegante din centru si va face cunostinta cu oameni frumosi si importanti.

Jacques tremura incetisor in masina care-l ducea catre toate visele de celebritate. Tanjea dupa aprecierea oamenilor, dupa priviri cu invidie in doze mici.

Furat de ganduri si emotii, nici n-a observat ca timpul il apropia de destinatie. Inainte de a se da jos din masina si-a mai indreptat o data reverul, mustacind multumit de simetria colturilor minutios lucrate, si si-a lustruit butonii de la maneci. Curat curatel, ca apretat, Jacques cobora in lumea noua.

Soferul tacut si cuviincios l-a condus in magazinul central, cu geamuri perfect curate ce dadeau catre strada principala si florile colorate de pe trotuar. Jacques intra in templul comercial al orasului, in Mecca hainelor scumpe si frumoase, a oamenilor scumpi si frumosi, a aparentelor scumpe si frumoase.

Respirand aerul parfumat cu esente de la cele mai mari case de parfumuri si privind manechinele perfecte, imbracate cu cele mai fine tesaturi, Jacques se imbata cu iluzii poleite ale propriului succes.

I se spuse sa astepte la raionul de costume pentru barbati, de unde va fi preluat de catre partenerul sau. Si Jacques zambi, pentru ca asteptarea intre atatea haine elegante si curate il inspira. Cocheta in tacere cu papioane si cravate, incercand sa aleaga perechea ideala.

In mijlocul viselor sale, se simti brusc luat pe sus. Tras cu spatele, nu-si putea infrunta agresorul si nu vedea decat plecarea sa subita din mijlocul universului in care visase. Si cand tocmai trecuse de sectiunea de butoni si ace de cravata, veni si lovitura finala. Contactul cu tejgheaua rece si dura ii rupse coloana in doua si se simti incredibil de sifonat. Reusi sa auda doar un fosnet familiar de punga de plastic si apoi totul se intuneca.


"Daca nu e buna masura, pot aduce sacoul inapoi pentru retusuri?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu