Uriasul care nu putea fi marunt

Cunosc oameni. Stiu, e o coincidenta extraordinara, multa lume stie oameni. Pacat ca nu merge la fel de usor si reversul, putini oameni stiu lumea.
Acesti oameni pe care-i cunosc, fac parte, de cand ii stiu, din povesti. Intra sau ies din diverse povesti in care detin roluri mai mici, mai mari, mai uriase sau mai marunte.
E lucru stiut ca nu exista povesti fara personaje.Si-atunci, manati de logica lucrurilor, acesti oameni, ca multi altii pe care nu-i cunosc si poate-i cunoasteti voi, joaca de-a lungul vietii unul din cele 2 roluri

A fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Dar uriasul, cu mainile lui de urias
Menite sa inalte un intreg oras
Nu putea construi visul femeii
Adica, o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna
Iar intr-o zi cand soarele-a apus
Ea ochilor albastri le-a spus
"Ramaneti cu bine!"
Caci a venit unul cu avere si stare
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica
La o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
De atunci uriasul e singur pe lume
Singur de tot
Dar si-a dat seama
Ca dragostea lui de urias
Menita sa inalte un intreg oras,
Nu ar fi putut incapea
Intr-o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra,
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina


Deci a fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Femeia....visa.

Nazim Hikmet, Uriasul cu ochi albastri