26 iulie 2010

Monday. Morning. Blues.


Luni. Dimineata. Urla alarma. Deschid un ochi. Nu vad nimic. Il inchid. Alarma ma trezeste iar. Deschid un ochi. Apoi al doilea. Destul ca sa vad ca e tarziu. Mi se umple gura de cuvinte. Urate. Ridic o mana. Sar din pat agila ca un melc beat. Papucii sunt pe partea cealalta. Evident.
M-am imbracat. Cumva. Ma incalt. Dau sa ies. Ma impiedic. De sireturile prost legate. Intre ele. Ies. Am reusit. Ajung la trecere. Astept sa treaca toate masinile. Ca la trecere. Au trecut. A trecut si tramvaiul cu ele. Trec si 15 minute pana la urmatorul.
Ma dau jos. Ma izbeste un claxon in timpanul drept. Sunt iar plina de cuvinte. Merg. Stau. Astept la trecere, din nou. Trec. Trec si eu dupa ei. Cobor la metrou. Cititorul de carduri doarme. Execut un salt peste bariera. Saltul a fost ok, bariera a fost prea mare. Repetam. Repetam si castigam.
Vine metroul. Astept. Sa treaca. Trec. Intru si eu. Dupa ce s-a bagat in fata mea jumatate din cei aflati pe peron. Spatiu. Nu exista. Ajung la destinatie. La iesirea din tren sunt energizata. De cei din spate, care ma imping cu disperare.
Ajung la birou. Tarziu. Iar. Trec. Pe la aparatul de cafea. Ma asez. O sa treaca. Si ziua de luni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu